Archive for July, 2009

De corason

Friday, July 31st, 2009

Dupa stencilsurile cu “Arati bine” si stickerele cu “Love can begin here”- another pointless sweet little thing. Vazut nu de mine, ci de Simona Tache, pe care eu o citesc cu mare placere.

Disappointment

Wednesday, July 22nd, 2009

Mie imi place foarte mult mancarea chinezeasca. Si de aia m-am bucurat cand am vazut ca s-a deschis un fast food nou, Chopstix, la malluri (Plaza si Vitan, poate si prin alte parti, nu stiu).
Si m-am bucurat eu… pana am ajuns la partea cu degustatul.

14 lei o portie mica de pui cu alune, in cutiuta de carton si iuteeeeeeee de ajungi sa te simti ca dragonu’ din desene animate care scuipa flacari pe nas (trust me, am mancat pui cu alune si prin alte parti si nu era asa “focos”.)
Pachetele de primavara- 3 la 12 lei si subtirele cat degetu’.
Ce-mi place mei cel mai mult- coltunasi jiaozi- nu fac :(
Poate daca o sa mai an vreodata tupeu o sa incerc pastele de orez sau salata de alge (de care am mai mancat candva si e interesanta)… da’ parca mai bine imi iau paste de orez de la Carrefour si le gatesc eu.

Fast-food chinezesc bun ar fi Panda (au si Jiaozi)… da’ singurul pe care il stiu eu e in Carrefourul din Colentina… si eu stau in Drumul Taberei. Iar restaurantele din centru nu-s pe buget studentesc. Asa ca tot la gatit dupa capul meu potol multicultural raman…

Ah, femeile si barbatii de acum o suta de ani…

Monday, July 20th, 2009


Coco avant Chanel
coproductie , 2009
Regia: Anne Fontaine
cu Audrey Tautou, Alessandro Nivola, Benoit Poelvoorde
Ruleaza la : Hollywood Multiplex, Movieplex, Studio, The Light

From pozeee

Va puteti imagina cum era la inceputul secolului sa vrei sa fii femeie independenta si sa nu depinzi financiar de un barbat, cu toanele si fitele lui cu tot? Era al naibi de greu si toata lumea se uita sticlos la tine. Pentru o femeie cu ceva mai putin noroc in viata, cam singura sansa era sa ajungi sau nevasta cuiva cu bani si cu pozitie sociala, sau amanta. Si tot pe vremea aia, femeile se impopotonau cu o tona de floricele, cu zorzoane si cu pene la palarie ca sa placa sotilor si amantilor. Avant Chanel…

Gabrielle Bonheur Chanel isi traieste copilaria intr-un orfelinat, uitata de familie, impreuna doar cu sora sa, Adrienne. Anii trec. Fetele ajung sa cante intr-un cabaret; sunt date afara pentru ca refuza sa se prostitueze. Adrienne cunoaste un barbat. Se iubesc, dar el nu o poate lua de sotie pentru ca familia nu ii da voie. (Ei vrand bineinteles o fata de, vai draga, familie si cu zestre si cu pozitie sociala.)

Coco cunoaste doi barbati.
Barbatul nr. 1; Etienne de Balsan- mitocan, nedelicat, nu ar aparea in public cu Coco nici platit in aur (in prima faza), are destule amante cu care apare in public, i se pare absolut ridicola ideea lui Coco de a munci si de a fi independenta financiar si vrea sa o vada “fata de casa” DAR pe masura ce se ataseazade ea, devine mult mai uman si iti dai seama ca, in felul lui, incearca sa o protejeze de dezamagiri si de rautatile lumii si ajunge chiar sa vrea sa o ia de nevasta ignorand “gura lumii”.
Barbatul nr. 2; Arthur (Boy) Capel- Gentleman, sarmant, apare in public cu Coco fara jena, o incurajeaza sa-si indeplineasca visul de a fi independenta financiar DAR alege sa se casatoreasca de convenienta cu o englezoaica care avea zestre si pozitie sociala ca, de- asa se facea in societate- si bineinteles ca ii frange inima.
Ce e interesant la felul in care sunt prezentati amandoi e faptul ca nu stii care dintre ei merita mai multe injuraturi… Oricum, ea nu-l alege pe nici unul; amane Mademoiselle toata viata si isi deschide un atelier de palarii la Paris.

Cum e sa nu fii nici sotia, nici amanta nimanui, cand esti o femeie tanara in Parisul de inceput de secol XX? Poate ca la inceput se uita lumea sticlos la tine, dar prin ceea ce faci iti poti castiga respectul. Cum e sa te imbraci in haine aproape barbatesti -sau ciudat de sobre- sau in alb-negru cand toata lumea poarta culori stridente? La inceput toata lumea se uita sticlos la tine,apoi incet-incet incep sa te copieze; pana ajungi sa iti dai seama ca femeile nu se mai imbraca si nici nu mai gandesc lafel ca cele de acum cativa ani. Asa se intampla…

Mergeti sa vedeti filmul, e supeb jucat si cu costume foarte frumoase

Bubbles

Thursday, July 16th, 2009

Am descoperit un club dragut (la care am fost si la un spectacol de improvizatie teatrala cu Improvisneyland, despre care o sa scriu mai tarziu – astept filmulet-). Clubul se cheama Bubbles si e pe strada George Enescu, intr-un gang, langa Meli Melo si La Madonette.

Mi-a placut ca e foarte foarte haios decoratsunt scaune inalte de bar, elegantele si scaune-cubulete in jurul unor masute joase- toate in rosu, galben si verde. Arata foarte vesel si sunt destul de destept asezate incat sa poti vedea destul de bine scena de oriunde (ceea ce , uite, in Laptarie, de exemplu, n-au prea reusit dar treaca de la mine… adevarul e ca in Bubbles e si spatiul mai mic).

Alta chestie ok ganfita: daca iti cumperi un bilet la spectacol (20 de lei)- primesti consumatie de 10; pe partea mai nasoala, o fi fost ghinion iliescu, da’ tot ce costa 10 lei nu era pe stoc :( In rest, preturile sunt cam ca in toate cluburile de genul asta; poate un pic mai mari. Un cocktail fara alcool (green apple, cu zahar brun, very refreshing) e 15, de exemplu; dar pe de alta parte, daca bilet la spectacol oricum iti iei.. unde in Bucuresti mai bei Green Apple cu 5 lei? :P

Daca va pasioneaza si va tine vocea, au si karaoke :)

S-au schimbat denumirile statiilor

Monday, July 13th, 2009

S-au schimbat ele mai demult, si deja nu mai e stire, dar eu de-abia acum am apucat sa ma uit :P . Si si-au schimbat numele doar 8 statii, nu 10.

Observatie- nu s-a tinut cine stie cat cont de sugestiile facute de bucuresteni- despre care scriam eu aici ; toate au fost numite cam dupa aceeasi regula- statia ia numele strazii mai mari care se intersecteaza in zona cu linia de metrou.
Staţia Semănătoarea devine Petrache Poenaru (era o strada Petrache Poenaru pe acolo? Habar n-aveam… si nu pot sa zic ca nu m-am invartit prin zona), staţia Armata Poporului – Lujerului,(this one makes sense) staţia Industriilor – Preciziei,(this too) staţia Depoul IMGB – Berceni. De asemenea, staţia IMGB se va numi Dimitrie Leonida, staţia Laromet – Laminorului,(asta suna mai comunist decat inainte :P ) staţia Policolor – Nicolae Teclu şi staţia Linia de Centură devine Anghel Saligny.

Deci pana la urma n-au schimbat “Aparatorii Patriei ” in “Bodyguarzilor” si “Republica” in “Traian Basescu”- asa ca stirea n-are niciun haz :P

Descoperiri placute

Friday, July 3rd, 2009

Acum mai multi ani, “Shortley” (str. Econom Cezarescu, zona Grozavesti/Politehnica) era restaurantul meu preferat. Pe urma am cam uiitat de el, si pentru ca -tot in zona aia- am descoperit Filos Pub si Piranha. L-am redescoperit zilele astea; inca mai au preturi foarte bune si o ciorba taraneasca de pui exceptionala. La ciorba primesti si niste painite mici (si muuuulteeee), coapte (banuiesc) de ei, foarte fragede. A, si au si muzica foarte placuta pe fundal. So. daca vi se face foame si sunteti prin zona, merita cu prisosinta.

Ieri m-a apucat o ploaie torentiala in oras, prin centru, si m-am adapostit in Bistro la Taifas Ateneu. Constatari (in decursul a vreo ora jumate, cat am frecat menta pe acolo): cappucino (cu frisca) placut, daca era un pic mai cald ce bine ar fi fost… Ceai foarte bun, miroase a zmeura de la 3 kilometri :P . Bruschette cu ton exceptionale, chiar ma intreb de unde or fi cumparand rosii pentru ele; sunt exact rosi din alea de tara, cu gust, de care se gasesc greeeeeeu prin piete si niciodata la supermarket. Muzica foarte draguta. Inca un loc de tinut minte :)


Bear