Archive for August, 2009

Mamelor din lumea-ntreaga

Saturday, August 29th, 2009

Umbla prin zona Kogalniceanu-Cismigiu-Universitate un cersetor al naibii de agresiv; un pustiulica ciufulit care cica “vinde” reviste din alea care se dau pe gratis, gen 7 seri sau B.24.FUN. Cateva faze:
(1)- El vine cu mana intinsa; eu ii dau un covrig, el imi cere bani. Eu ii zic: “Pai nu te plangeai ca ti-e foame?” El ma face nebuna.
(2)- El iar disperat ca ii e foame; fraiera de mine se ofera sa-i cumpere un pateu. N-a vrut din ala de care aveam eu de gand sa cumpar; pana la urma mi-a fost jena de vanzatoare si i-am luat de care voia el. Stiu, sunt Fraiera cu F mare.
(3) La metrou la universitate; el cu revistele
El: Saru’mana
Eu(ca in bancurile cu scotieni): N-am!
Momentan renunta; eu astept pe cineva langa metrou.
Dupa 5 minute vine la mine si pe un ton din ala, de parca eu i-as fi cerut lui de pomana: “Na si tie una…”. Dupa ce i-am mai repetat de vreo 3 ori ca n-am a renuntat.

Pe aici nu se trece!

Thursday, August 27th, 2009

Ieri pe la 5 jumate eram intr-un troleu 91, la Eroilor. La Izvor- cativa kilometri si cateva ore mai incolo- urma sa cante Madonna.

Drumul, pe care trebuia s-o ia troleul era blocat. Cu bariera, cu militian si cu o tipesa hiperactiva de la Pro TV care transmitea in direct. Pe aici nu se trece!

Buun, da’ troleu’ ce sa faca? Sa ocoleasca si s-o ia ca autobuzele nu poate- ca e troleu . Sa o ia pe unde o ia de obicei iarasi nu se poate- ca e bariera, politai si PRO TV. Se strange lumea la usi- “Nene, da-ne si noua drumu’”. Nici asta nu se poate, ca nu e statie.

Politaiul, vizibil contrariat, incearca sa explice situatia: E blocat de zece minute, avem ordin sa nu treaca nimeni. Soferul, vizibil blocat: “Da’ mie nu mi-a zis nimeni nimic!” Politaiul, imperturbabil: “Superiorii mei trebuie sa-i fi anuntat pe superiorii dumneavoastra”.

Pana la urma se da la o parte bariera ca sa aiba troleul pe unde sa treaca, sa ne lase regulamentar in statie si sa intoarca.

Improvisneyland

Sunday, August 23rd, 2009

Cand povesteam de clubul Bubbles, am vrut sa zic doua vorbes si despre ei, dar n-am mai apucat; va zic acum, mai ales ca in vreo luna ar trebui sa revina in Bucuresti; dupa 10 septembrie ii puteti vedea si voi, tot in Bubbles.

Pe la noi, cel putin, spectacolul de improvizatie teatrala (bazata pe “joculete”)- ca si stand up comedy, este o chestie relativ noua, dar care-din cate am vazut, prinde la public. Intai au fost Comedy Show, in La Scena, despre care am scris la vremea respectiva, acum au aparut mai multi. Improvisneyland mi-au placut pana acum cel mai mult. Apropo, desi ideea de stand up comedy imi place foarte mult (cred ca Bil Hicks, Dumnezeu sa-l ierte, a fost un geniu)- n-am vazut pana acum pe la noi niciun spectacol de stand-up care sa-mi placa (recunosc, spre rusinica mea, ca la Deko inca n-am ajuns :”> ); in schimb spectacolele astea de improvizatie mi s-au parut mai toate foarte dragute.
Ce mi-a placut mie foarte mult la Improvisneyland e ca spectacolele lor sunt foarte interactive; practic, in foarte mare masura, publicul hotaraste ce sa faca actorii: le dau personaje, scene, replici; de exemplu, intr-un joculet, lumea din sala scrie diverse replici pe biletele, iar actorii trebuie sa le traga la sorti si sa le includa intr-un dialog; tot publicul hotaraste unde se petrece toata povestea. In altul, trebuie sa intruchipeze personbaje alese de public (eu i-am “suflat” unuia dintre ei sa fie Marilyn Manson- that was seriously funny :) ) ). Mi-a mai placut felul in care au reusit sa treaca de la o poveste la alta: de la “mama foca pe banchiza” la familie disfunctionala la extraterestri la opera- si sa fie in toate extrem de credibili si de haiosi.
Have a glimpse:

Shoot meeeeee!!!

Thursday, August 20th, 2009

Ma simt ca Bridget Jones.
Adica…
Io cica scriu blog de Bucuresti, da? Cu teatru, cu arta urbana, cu filme… asa. Deci se presupune ca tre’ sa ma pricep cat de cat la din astea: cu teatru, cu actori, sa stiu care cu care…
E, zilele astea am stat de vorba foarte relaxat cu tipul care a scris piesa “Elevator” (bai, deci “Elevator”, chestie mare si misto de care a auzit toata lumea!!!!), care a mai facut si coreografia la “Alchimistul” (alta chestie mare si misto de care a auzit toata lumea) si a jucat si in tz-spe piese la Odeon… bineinteles, fara sa am habar cine e omu’. Si bineinteles ca, foarte relaxat, l-am mai si intrebat: “Pai tu nu esti liber sambata si duminica? esti exploatat la locul de munca? Aaa…esti actor…foarte dragut; si pe unde joci?”
Mdeah……….. Acum am aflat si eu.

Strange love… trouble’s what you bring

Monday, August 10th, 2009

Auzita azi in autobuzul 635:

O tanti vorbind foarte tare la telefon: “Fa urato, daca nu vii pe la mine te omor, ba, te omor… ca mi-e dor de tine!”
Talk ’bout toxic love… sincer, eu o inteleg pe urata care nu mai vine :D

In sfarsit, se cheama ca l-am vazut si pe asta

Wednesday, August 5th, 2009


Politist, adjectiv
Romania, 2009.
Regie: Corneliu Porumboiu.
Cu: Dragos Bucur, Vlad Ivanov, Ioan Stoica, Irina Saulescu, Cosmin Selesi.
Rulează la: Noul cinematograf al regizorului român-studio Horia Bernea, Starplex

De fapt l-am văzut mai demult, dar n-am găsit starea de spirit să scriu despre. Il recunosc ca fiind un film bun si cred ca merita văzut, pentru “cultura generală”; dar, foarte sincer- nu pot să spun că mi-a plăcut. Altor oameni în gusturile cărora am toată încrederea le-a plăcut.

Dacă v-a plăcut “A fost sau n-a fost?” o să vă placă. Dacă v-ați săturat de filme românești pline de provincie , plafonare, of și sictir pe viață n-o să vă placă. Dacă v-a plăcut Kafka, probabil că o să vă placă. Dacă v-a plăcut Sartre și credeți în chestia cu “suntem condamnați la libertate/liberi pe deplin dar și responsabili pe deplin” o să vă placă ideea, dar personajul principal o să vă fie profund antipatic (în multe feluri, e oarecum opusul unui erou sartrian). Dacă sunteți pro-legalizarea marijuanei, o să vă vină, imediat după film, să luați o pancartă mare, să scrieți “LEGALIZE” pe ea și să protestați.

“Politist, adjectiv” e un film cu foalte multe tăceri. Multă tensiune, multă așteptare; e un efect artistic care pentru unii privitori funcționează, pentru alții nu; mie, de exemplu, mi s-a părut foarte deprimant.

But then again… nu mi-a plăcut filmul ăsta, tot așa cum nu mi-a plăcut să citesc “Metamorfoza” lui Kafka, tot așa cum nu mi-a plăcut Nietzsche ca filosof, tot asa cum nu mă pot uita mai mult de 5 minute la un film de Kusturitza; recunosc toate acestea ca fiind de mare valoare.

So… eu zic ca “Politist, adjectiv” e un film foarte bun. Si daca zic asta -în condițiile în care mie nu mi-a plăcut deloc- înseamnă că o fi. :P

Coafor de Dorobanti

Wednesday, August 5th, 2009

Ieri, my one and only love a avut interviu de angajare. La Softpedia. (Azi a avut prima zi de munca, dar nu despre asta vreau sa povestesc).

Cat a fost el la interviu (o ora si ceva) eu m-am invartit prin zona, nu de alta da’ sa mai observ si eu fauna urbana de Dorobanti – zona Radu Beller-Putul lui Zamfir. Si cum merg eu asa linistita- dau de un coafor/solar/cosmetica/masaj/ce-o mai fi. Si scrie frumos la ei pe usa: Nu-stiu-cum Saloon and spa”

Saloon???????

In limba engleza, coafor-cosmeticareala aia se cheama BEAUTY SALON. Nu saloon”.

“Saloon” se cheama carciuma aia de tip Vestul Salbatic din filmele cu Clint Eastwood.

From pozeee

Bear